Ruptura de menisc

       623   

Ruptura de menisc

Ruptura de menisc reprezinta o afectiune care este caracterizata prin leziuni ale geninchiului, care sunt foarte des intalnite, iar daca sunt descoperite si tratate la timp si corect ii permit pacientului sa-si reia foarte repede activitatile pe care le avea inainte de aparitia acestei leziuni.

 

 

Aceasta afectiune este specifica sportivilor, in special celor care practica sporturi de contact, dar cu toate acestea, absolut orice persoana, indiferent daca practica sau nu vreun sport poate suferi la orice varsta de aparitia unei astfel de leziuni.

De obicei, rupturile de menisc au loc in momentul in care o persoana practica un sport, atunci cand acesta se ghemuieste sau se rasuceste in jurul propriului ax, in acest fel se produce ruptura. In cazul fotbalistilor ele pot fi rezultatul unui contact direct, a unei contre. Si persoanele mai in varsta sunt predispuse la rupturi degenerative de menisc.

Simptome ruptura de menisc

In momentul in care apare o ruptura de menisc, aceasta este insotita si de un zgomot sub forma unui "pocnet", iar majoritatea persoanelor chiar pot pasi in continuare pe genunchiul afectat si chiar se pot deplasa timp de 2-3 zile, iar mai apoi acesta se va umfla.

Cel mai des intalnite simptome in cazul rupturii de menisc sunt:

  • blocarea genunciului;
  • durerea;
  • umflarea genunchiului;
  • pacientul simte o senzatie de cedare sub greutate;
  • nu se poate efectua miscarea in totalitate a genunchiului.

Dupa aparitia acestor simptome, cea mai indicata este vizita la un medic ortoped, odata ajunsi acolo se va efectua testul McMurray prin care se pune diagnosticul de ruptura de menisc. Pentru a se stabili si tipul de leziune, medicul ortoped poate solicita si efectuarea unui RMN, sau a unei radiografii.

Tratamentul rupturii de menisc

Tratamentul consta in doua optiuni, cel chirurgical si cel non-chirurgical. Tratamentul non-chirurgical este foarte rar si consta in aplicarea R.G.C.E. (repaus, gheata, compresie, elevare). Repaus, este recomandat sa se ia o pauza de la activitatea care a generat leziunea respectiva. Medicul poate recomanda folosirea carjelor pentru a se evita plasarea greutatii pe piciorul respectiv. Gheata se aplica timp de 15-20 de minute, de mai multe ori pe zi, dar niciodata direct pe piele. Copmresia este utilizata pentru a preveni inflamarea, astfel se aplica un bandaj elastic de compresie. Elevarea sau ridicarea poate reduce inflamatia, asadar este recomandat ca pacientul sa se aseze pe spate, iar genunchiul sa fie pozitionat mai sus decat nivelul inimii.

Cel mai frecvent insa, este tratamentul chirurgical, care consta intr-o atroscopie (cea mai utilizata interventie chirurgicala de genunchi, care se efectueaza cu ajutorul unei camere introduce printr-o incizie mica la nivelul genunchiului). Pentru suturarea rupturii, medicul se foloseste de intrumente chirurgicale miniaturale, care sunt si ele introduse tot prin alte incizii mici.

Recuperarea de dupa interventia chirurgicala poate consta in exercitii pe care kinetoterapeutul sau medicul ortoped le recomanda. Tot medicul ortoped poate decide daca, dupa operatie este necesar ca genunchiul sa fie imobilizat cu o orteza sau chiar cu ghips. Pentru a se reda mobilitatea genunchiului este recomandat ca exercitiile sa se efectueze in mod corect si regulat. Cei mai multi dintre pacienti efectueaza recuperarea acasa.

 

  Atentie

Problemele de natura medicala necesita asistenta sau consult medical specializat. Articolele Ghidul-Meu.ro au valoare informativa si nu tin locul unui consult medical. Va recomandam sa apelati la personal medical calificat pentru diagnosticare si tratament.




 

Categorii ghiduri

 

 

Subiecte HOT!
Cele mai citite articole
Copyright© 2009 - 2017 Ghidul-Meu.ro. Toate drepturile rezervate.